Pe la începutul verii îmi luam inima-n dinți și testam pe propria piele ce înseamnă să treci, timp de șapte zile, de la țigările clasice la IQOS și vă spuneam părerea mea despre acest dispozitiv. Apoi mi-a venit rândul să plec în concediu și-am zis că merită să repet experiența, de data asta peste granițe, în Grecia. Ce putea să se întâmple rău...
Ziua 1:Plecarea – Drumul – Vama – Feribotul
Ziua 2:Theologos – satul grecesc din inima insulei
Ziua 3:Croazieră pe Marea Egee
Ziua 4:Turul plajelor pe ploaie
Ziua 5:Ploaie și whist într-o tavernă
Ziua 6:Turiști printre ruinele din Limenas
Ziua 7:Seară grecească la taverna Avgoustos
Concluzii la finalul celor 7 zile cu IQOS în Grecia
Într-o seară, prin decembrie anul trecut, prietenul Ionuț m-a sunat să mă întrebe dacă nu vrem să mergem cu el și cu încă vreo câțiva prieteni în concediu în Thasos. Am zis „da” fără să stau pe gânduri. Îmi place insula, îmi plac localnicii, nu e prima dată când merg acolo, ce poate să se întâmple.
Ei bine, „ce poate să se întâmple” ăsta mi-a jucat o festă: cei câțiva prieteni erau, de fapt, 19 oameni plus trei copii. Toți prieteni, naș, fin și cumnați ai amicului Ionuț. Am aflat prea târziu, dar nu am vrut să anulez rezervarea. Mi s-a părut o idee bună să experimentez mersul în concediu cu o gașcă întreagă de oameni – eu, care până atunci am mers cu maximum două cupluri și chiar și atunci au fost scandaluri.
Cum a ajuns IQOS în toată această aglomerare umană? Cu câteva zile înainte de plecare, un coleg de serviciu mi-a dat ideea să iau dispozitivul cu mine și să notez întâmplările prin care trec și părerile mele despre asta, pentru că au fost destui oameni care au citit primul articol despre experiențele mele și despre părerea mea despre IQOS. Și uite-așa am ajuns să îndes în bagaje două kituri IQOS și destule pachete HEETS cât să aprovizionez un batalion de marinari.
Ce s-a întâmplat în cele șapte zile petrecute în Thasos? Păi… multe. Am lăsat nespuse poveștile de pahar și alte întâmplări asupra cărora trebuie să se tragă cortina, dar iată mai jos principalele experiențe și cum s-a integrat IQOS în toată această expediție.
Citește și: PRIMELE 7 ZILE CU IQOS – Cu ce m-am ales și ce impresii mi-am făcut
Ziua 1: Plecarea – Drumul – Vama – Feribotul
„– Hai că până la urmă am făcut bine că am plecat la 4 dimineața, nu la 12 noaptea, ca ceilalți”, zise Mihai, șoferul nostru, după două ore de așteptare în vama de la Makaza.
Cu timpul pierdut pe podul de la Giurgiu bifam aproape patru ore petrecute la cozile din vămi.
Ceilalți oameni din gașcă erau deja pe drum de aproape patru ore, când ne-am urnit și noi patru din București. Motivul a fost simplu și de înțeles: șoferul lucrase până la 6 seara și a vrut să „împuște” măcar câteva ore de somn înainte să o luăm din loc. Eram prea entuziasmat ca să dorm, așa că am pierdut noaptea pregătindu-mi trusa IQOS pentru drum (de mai multe ori) și uitându-mă la scene epice din Game of Thrones.
Ora 4 dimineața nu a fost însă bine aleasă. Am pierdut, în total, vreo patru ore la coadă în vămi. La Giurgiu-Ruse nu-mi amintesc ce s-a întâmplat, pentru că e greu să te plictisești atunci când sforăi de se cutremură Podul Prieteniei. În schimb, la Makaza, la granița Bulgariei cu Grecia, m-am bucurat din plin de cele două ore de plictiseală, atât cât a durat trecerea frontierei.
Nu vă mai povestesc peripețiile de pe drum, pentru simplul motiv că nu am avut. Celălalt cuplu nu avea prea multe să ne spună. Totuși, chiar dacă nici el, nici ea nu fumau, mi-au dat voie să folosesc IQOS în mașină. Dacă aș fi avut țigări clasice la mine, sunt convins că nu ar fi oprit la fiecare 100 de kilometri doar ca să fumez, așa că… noroc cu IQOS.
O altă experiență plăcută a fost pe feribotul spre Thasos. Lăsând la o parte cuplurile îndrăgostite care aruncau cu pufuleți după albatroși – probabil e un ritual de inițiere pentru românii care merg în insulă -, am reușit să pufăi fără probleme din IQOS, în timp ce fumătorii de țigări se înghesuiau prin toate colțurile ca să tragă câte-un fum.
Concluziile zilei
- După părerea mea și a oricărui fumător, cel mai probabil, dispozitivul IQOS îți va face mult mai plăcut drumul spre Grecia, mai ales dacă mergi în mașina unui nefumător.
- E o idee proastă să pleci din București spre Grecia la 4 dimineața. Nu de alta, dar aceeași idee o au mulți alții, cu care o să te întâlnești la coadă în vama Giurgiu.
- Vino cu pufuleți de acasă dacă ai de gând să hrănești pescărușii și albatroșii care însoțesc feriboturile spre Thasos. Deși e mai bine să renunți la idee pe de-a-ntregul.
Ziua 2: Theologos – satul autentic grecesc din inima insulei
„-Să mergem în Theologos, acolo sigur nu plouă. Ia uite, e soare și nu sunt nori”, spuse Ionuț.
Însă „acolo” era la vreo 40 de kilometri distanță și e foarte greu de estimat unde exact sunt norii și unde e însorit atunci când singura ta legătură cu meteorologia e o aplicație pe smartphone.
Ziua a doua a excursiei noastre în Thasos a fost prima în care am dat piept cu vitregiile naturii. În dimineața aia nu ne-a trezit soarele ițindu-se tandru printre faldurile draperiilor, ci o ploaie mocănească de vară, care răpăia mărunt în geamuri. Pentru că nu aveam în bagaje nici pelerine de ploaie, nici costume de baie impermeabile (știu, bună gluma), câțiva dintre noi am decis să vizităm Theologos, un sat vârât între dealuri, în mijlocul insulei.
Bineînțeles, vremea în Theologos era la fel de neplăcută, iar ceilalți șapte-opt oameni din grup au decis că preferă să fie plouați și bătuți de vânt pe o terasă din Potos, o stațiune din apropiere. Noi patru, câți eram în mașina noastră, am hotărât că e o idee bună să ne plimbăm un pic prin sat. Ce să vă mai spun: cum ne-am dat jos din mașină, ploaia s-a oprit, cerul s-a luminat, curcubeul a apărut şi îngerii cântau la harpă.
Theologos are străzi înguste, multe taverne și greci care se uită lung după tine pe sub sprâncenele stufoase. Bine, de fapt era un singur grec – un bătrân cu o pipă -, care m-a luat la ochi imediat ce am scos IQOS-ul pe terasa tavernei Iatrou, unde trăsesem ca să ne încălzim la o cafea. S-a apropiat de noi vorbind și gesticulând către dispozitivul meu heat-not-burn.
Cum greaca mea se rezumă la „iaso, palicarule” și la „this is Sparta!”, am înțeles mai mult din semne că mă întreabă ce fumez eu din stiloul ăla. I-am arătat cum să tragă un fum din IQOS, dar omul a avut o reacție atât de nefericită, de parcă ar fi văzut-o pe Angela Merkel. Ce vrei, dom’le, nu e ca pipa lu’ matale, să-i dai foc și să-ndeși tutunul cu buricul degetului, ăsta nu arde și nu scoate fum! Am zâmbit frumos, am ridicat din umeri și mi-am văzut de cafea.
Concluziile zilei
- Dispozitivul IQOS te poate ajuta să intri în vorbă cu localnicii, dar nu te aștepta să le și placă experiența dacă sunt greci, bătrâni, cu sprâncene stufoase și fumători de pipă pentru că ei au deja o părere foarte clară despre ce presupune fumatul.
- Soarele apare întotdeauna când te aștepți mai puțin, dar asta nu înseamnă că vei avea mereu noroc, ci că e bine să mai și riști uneori.
- Replicile auzite prin filme nu țin loc de „bună ziua”, iar această regulă e cu atât mai valabilă dacă limba localnicilor nu sună a nimic cunoscut. În Grecia, de exemplu, e bine să rămâi la limbajul universal al semnelor.
Ziua 3: Croazieră pe Marea Egee
„– Tati, ai luat țuica?”
Dacă vei auzi vreodată această replică pe un vas de croazieră, să știi că undeva printre pasageri este cu siguranță o familie de olteni.
A treia zi a fost dedicată unei croaziere pe Marea Egee, încă o ocazie bună să testez dispozitivul IQOS în condiții vitrege, cu vânt și umezeală cât încape într-un higrometru. Nu vă mai povestesc cum era să rămân acasă pentru că m-au sărit la numărătoare și nu mi-au cumpărat bilet, nici cum ne-am certat cu niște sârbi sau croați pe scaunele de pe puntea din față. Din fericire, fetele noastre strigau mai tare decât fetele lor, așa că am avut câștig de cauză.
Dar nu asta este important. Pentru mine era a treia oară când mergeam în clasica croazieră în apele insulei Thasos, așa că nu am mai stat lipit de balustradă cu aparatul foto pe automat. M-am dedicat unor activități mai plăcute, cum ar fi pufăitul din IQOS, berea și puiul de somn într-un colț, la soare. Într-adevăr, m-am bronzat doar pe jumătate de față și s-au făcut poante pe seama mea, cum că dorm ca imigranții pe barcă spre America, dar nu-i bai.
Ce este demn de menționat în această zi – pe lângă baia regulamentară la fiecare popas în largul plajelor – este faptul că abia acum a fost evident pentru ceilalți fumători din grup de ce eram avantajat pentru că foloseam IQOS.
Bătea vântul (sau briza?) și, dacă fumai țigări clasice, aveai trei variante: ori fumai palmat, ori fumai ascuns într-un colț, ori renunțai. Eu, în schimb, nu am avut nicio problemă să-mi satisfac plăcerea – singurul lucru la care trebuia să am grijă era să nu sar în apă cu IQOS-ul la purtător sau să nu-l manevrez cu mâinile ude. Din fericire, nu am făcut nici una, nici alta. Din păcate, am făcut una mai lată.
Concluziile zilei
- Dispozitivul IQOS îți va permite să te bucuri de gustul tutunului fără să înjuri rafalele de vânt care-i torturează pe fumătorii de țigări clasice, chiar dacă ești pe o barcă, un vaporaș, o corabie sau orice altă ambarcațiune.
- Croazierele de o zi nu trebuie ratate. Asigură-te însă că ai la tine pastile contra răului de mare, haine mai groase și suficientă cremă cu protecție solară. Și țuică, dacă ești oltean.
- Nu sări în apă cu ochelarii de vedere la ochi. Ai mei se odihnesc la patru metri pe fundul Mării Egee, alături de amfore sparte și statui fără mâini. Mă rog asta cu statuile am băgat-o din burtă, dar mi-ar plăcea să cred că așa este.
Ziua 4: Turul plajelor pe ploaie
„- Știu eu o plajă mişto, am fost acolo acum doi ani și a fost su-peer!”
Atunci când vei auzi un prieten, o rudă sau o cunoştinţă că rosteşte fraza de mai sus – mai ales cu accentul acela dră-guuţ -, e bine să-ţi pregăteşti un plan de avarie. Sunt mari şanse să aveţi opinii diferite despre ceea ce înseamnă cu adevărat „super”.
Ziua petrecută în croazieră s-a încheiat cu două întâmplări importante pentru grupul nostru de 20+ oameni: în primul rând, unele dintre fete s-au revoltat pe motiv că au stat toată ziua în soare. Apoi, nemulțumirile fetelor au provocat o schimbare de planuri, așa că a doua zi s-a decis să facem un tur al plajelor.
Acum, ce trebuie să știți dacă plecați în concediu cu un dispozitiv IQOS după voi este că, după umila mea părere, ar fi indicat să aveți cel puțin două dispozitive IQOS în bagaje. E bine să ai unul de schimb, în cazul în care primul rămâne fără baterie. Așa că în turul plajelor am plecat cu două kituri IQOS și două pachete de rezerve HEETS la mine, just in case. Am fost inspirat.
Primul popas a fost Paradise Beach. Acum, dacă paradisul înseamnă o plajă izolată de lume, la capătul unui drum prăpădit și plin de noroi, pe o vreme în care nici măcar un câine nu-ți vine să lași afară, atunci da, se poate spune că am nimerit chiar în paradis. Totuși, părerea mea despre paradis e puțin, foarte puțin diferită.
Ba ploua, ba picura, așa că am petrecut câteva ore citind, ascuns sub o umbrelă. Cumva, apa a ajuns nu doar în sufletul meu, ci și într-unul dintre dispozitivele IQOS, așa că mi-am mulțumit pentru inspirația de-a fi luat două la mine. Ceilalți s-au descurcat cum au putut: au jucat fotbal și s-au tratat preventiv antirăceală cu tsipouro și alte tării. Până la urmă, turul plajelor, mai bine zis al plajei, a fost un fiasco.
Concluziile zilei
- Dacă un dispozitiv IQOS este o alternativă bună la fumatul clasic, atunci două dispozitive IQOS sunt de preferat. Mai ales atunci când ești plecat de dimineața până seara și nu știi dacă ai unde să-l încarci.
- Când auzi vorbindu-se despre locuri paradisiace, știi de la bun început că sunt locuri rupte de lume, fără înlesnirile aduse de civilizație și unde se ajunge (foarte) greu. Așa că gândește-te de două ori dacă vrei să mergi la Paradise Beach. Pe ploaie.
- Fotbalul pe ploaie e distracția potrivită pe o plajă sălbatică, dar numai dacă ai prin apropiere un local de unde să te aprovizionezi cu suficient tsipouro pentru toată lumea, inclusiv pentru rezerve.
Ziua 5: Ploaie şi whist într-o tavernă
„– Am rămas blocați în mocirlă, e viitură, a venit apa, furtună, potop, nu știm cum mai scăpăm de aici! Nu, nu veniți după noi, ne descurcăm.”
Ce ați citit mai sus e o scuză bună atunci când nu ai chef să te întâlnești cu ceilalți oameni cu care ai plecat în concediu și stai bine-mersi într-o tavernă, cu un pahar de tsipouro în față și cu șase atuuri în mână într-un joc de șapte la whist.
Bineînțeles că turul „plajelor” a mai pus un pic de paie pe focul care mocnea între diversele bisericuțe în care se spărsese grupul nostru, așa că în a cincea zi – tot una cu ploaie și nori, cum altfel – am decis cu încă trei oameni să plecăm în vizită în Rachoni, un alt sat bătrâior din interiorul insulei.
„În vizită” era limbaj codificat pentru mers la tavernă, mâncat și băut (încă aveam de încercat mielul), însă de data asta am fost pregătiți și pentru alte activități distractive. Am luat cărțile de joc cu noi. În ceea ce mă privește, eram din nou dotat cu două kituri de IQOS – cel în care intrase apă sau umezeală sau ce-o fi fost își revenise -, așa că m-am gândit că e o ocazie ideală să văd ce părere au grecii despre utilizarea unui IQOS într-o tavernă.
Am nimerit la taverna Drossia, un loc tare fain, cu o curte imensă plină de verdeață și absolut inutilă: abia parcasem când a început o ploaie crâncenă cu bulbuci – perdea de apă și alta nu. Am ajuns în tavernă, am mâncat, am băut corespunzător – în afară de șofer, dar asta e viața -, iar eu am aflat că pot fuma IQOS fără probleme. Acum, nu știu dacă tavernagiul s-a milostivit de mine sau pur și simplu asta era politica lui, dar cert e că mi-a explicat în limbajul internațional al semnelor că „is oke!”.
În concluzie? A fost o zi frumoasă, chiar dacă a fost urât afară. Am încercat vestitele soutzoukakia – un fel de mici de-ai noștri, nu trebuie să mai căutați pe google -, am pufăit IQOS cu poftă și, poate cel mai important lucru, am câștigat trei jocuri de whist la rând pentru prima oară de la terminarea facultății, cu mai bine de un deceniu în urmă. Să tot sărbătorești!
Concluziile zilei
- Utilizarea unui dispozitiv IQOS este permisă într-o tavernă grecească, însă trebuie întotdeauna să-l întrebi pe proprietar (care este cel mai probabil și bucătar, și ospătar, și propriul client) înainte să scoți pachetul de HEETS din buzunar.
- Rămâi la limbajul semnelor. Nu toți grecii știu engleză. Aceia care știu, o știu după ureche. Noi ne-am lămurit abia când am întrebat „can we play some cards?” și ni s-a răspuns „yes, but only American Express”.
- Dacă te ferești de ceilalți oameni cu care ai plecat în concediu și te-ai rupt de grup la un moment dat, nu inventa scuze. Nu te vei găsi mai târziu în situația penibilă de a explica de ce mașina ta nu are pic de noroi pe ea, când tu le-ai spus tuturor că te-a prins potopul pe munte.
Ziua 6: Turişti printre ruinele din Limenas
„– Uite, boss, aici veneau bătrânii greci din Antichitate la budă.”
Pentru amicul Șerban, orice bolovan cioplit dinainte de Hristos avea o menire sacră, mai ales într-un sit arheologic cum era acropola din Limenas. Nici nu puteam să-l contrazic: cine putea spune cu certitudine ce făceau grecii prin spatele acelei coloane, în urmă cu 2 500 de ani?
Ziua a șasea a fost prima în care am avut parte de soare de dimineața și până la lăsarea serii. Am petrecut jumătate din zi prăjindu-ne la plajă, ca să scoatem din oase frigul îndurat în zilele anterioare, iar după-masă am plecat spre Limenas, capitala și cel mai mare oraș din Thasos, ca să facem și noi ceea ce fac toți turiștii respectabili: să căscăm gura.
Orașul e minunat, plin de case mediteraneene cu flori la ferestre și străduțe atât de strâmte și pline de terase, încât ești nevoit să te bagi în farfuria omului ca să poți trece dintr-o parte într-alta. Cu ocazia asta am scos la plimbare cea mai nouă achiziție din kitul meu IQOS: o scrumieră portabilă care şi-a dovedit utilitatea, pentru că pe unele străzi coşurile de gunoi lipseau cu desăvârşire.
Acest lucru a devenit cu atât mai evident când am ajuns în oraşul vechi. Ca orice oraș grecesc mai răsărit, nici Limenas nu duce lipsă de ruine, iar pe unul dintre dealurile din împrejurimi am descoperit amfiteatrul și acropola: locul unde vechii greci veneau duminica să spargă semințe. Nu, am greșit: locul unde vechii greci veneau să asiste la piese de teatru și să decidă problemele importante ale cetății.
Cu toate astea, lăsând la o parte importanța locului, nu am văzut niciun coș de gunoi prin jur. La câte mucuri de țigară erau pe jos, absența tomberoanelor nu părea că i-a convins pe alții să se lase de fumat. Probabil că, dacă eram încă la țigări clasice, aș fi procedat și eu la fel, deși cei doi agenți de pază care se uitau câș la mine s-au mai relaxat atunci când am pus rezerva HEETS folosită în scrumiera portabilă.
Concluziile zilei
- O scrumieră portabilă IQOS este unul dintre cele mai practice accesorii pe care le poți avea la tine într-un concediu în altă țară.
- Toate ruinele – fie că vorbim despre Colosseum sau despre trei bolovani puși unul peste altul pe o insulă grecească necunoscută – au o poveste în spate. Caut-o: de multe ori vei rămâne surprins.
- Admiră ruinele, dar nu încerca să le iei drept amintire acasă. E suficient să faci poze, nu trebuie să-ți încarci geanta cu pietre și bolovani doar pentru că ți se pare că a pus Socrate mâna pe ei acum 2 500 de ani.
Ziua 7: Seară grecească la taverna Avgoustos
„– Încearcă o porție de kokoreți, e o minunăție culinară!”, mi-a recomandat amicul Mircea.
A fost ultima dată când am acceptat o recomandare de la oameni cunoscuți de curând. Kokoretsi e o amestecătură de măruntaie de oaie făcute la grătar. Ce dacă erau arse, nu aveau un gust mai bun nici măcar așa.
Pentru că orice lucru bun trebuie să ajungă, la un moment dat, la final, și concediul nostru era pe terminate. Nu puteam spune însă că am vizitat Thasos, dacă nu încheiam toată experiența cu o cină festivă la celebra tavernă Avgoustos, din Theologos. Dacă ați mai fost pe insulă, cu siguranță nu ați ratat-o. Dacă nu ați mai fost, e bine să vă gândiți serios înainte să mergeți.
Noi nu ne-am gândit, am mers din inerție acolo, deși unii dintre noi nu eram la prima aventură în Thasos și știam deja cu ce se mănâncă seara grecească în acel stabiliment. Acum, nu mă înțelegeți greșit: pentru un proaspăt turist în Thasos, e o experiență interesantă. Pentru veterani însă, vizita la Avgoustos poate fi un adevărat supliciu.
A întrebat cineva „de ce”? Păi, să le luăm pe rând: prețurile sunt mari, serviciile sunt de proastă calitate (în urmă cu câțiva ani am fost servit de un chelner care era mai amețit decât mine), spectacolul autentic grecesc este absolut neschimbat de cel puțin cinci ani, mâncarea e ba nefăcută, ba prea arsă. De fapt, a ars mirosea în tot localul, așa că am fost nevoit să scot IQOS-ul ca să nu mai simt aromele de kokoretsi carbonizat.
Nu-mi place să mint, așa că trebuie să subliniez și lucrurile bune: tipul cu mandolina (sau bouzouki) a fost în vervă, iar oamenii s-au simțit bine, în ciuda neplăcerilor. Au apucat să spargă niște farfurii din gips, au dansat pe unde au apucat (pe un butoi, pe un ulcior, pe o masă) și până la urmă a fost o seară reușită, chiar dacă nu se anunța astfel.
Concluziile zilei
- Unul dintre marile avantaje ale dispozitivului IQOS este că te scapă de mirosul de tutun ars, de scrum și de gudron. Ce nu știe toată lumea – și ce am descoperit pe propriu-mi nas – este faptul că poate amortiza cu succes mirosul de mâncare arsă. Deh, nu toate tavernele sunt în ghidul Michelin.
- Până când vei ajunge să știi cu ce se mănâncă bucătăria grecească, cel mai bine e să rămâi la mâncărurile pe care le cunoști. Ciorbă, supe, souflaki și tsatsiki, porc, chiar și miel. Dar ferește-te de kokoretsi. Sau, în cel mai rău caz, lasă pe altcineva să comande și gustă și tu dintr-un colț.
- Atunci când vei participa la o petrecere cu tematică grecească și vei primi farfurii din gips, trebuie să le spargi, nu să le iei acasă pentru a le picta sau a le folosi pe post de decorațiune autentică elenă. E OK, nu ești primul care s-a gândit la asta.
Concluzii și părerile mele la finalul celor 7 zile cu IQOS în Grecia
Iată că am ajuns și la finalul concediului petrecut în Thasos, o adevărată experiență de viață la finalul căreia am aflat că nu este atât de interesant să pleci în vacanță într-un grup prea mare de oameni. Ca fumător, faptul că am luat IQOS cu mine și nu țigări obișnuite mi-a făcut viața mult mai ușoară, raportat la oamenii din jurul meu, fie că făceau parte din grupul nostru, fie că erau localnici sau alți turiști.
Pe lângă experiența în sine, am învățat că e bine să știi întotdeauna ce poți face undeva la malul mării atunci când se anunță ploi și vreme nasoală pe parcursul întregului concediu, dar și că nu e bine să te iei după alții atunci când tot ceea ce vrei e să petreci liniștit și să-ți speli creierii după o jumătate de an sau mai bine de muncă pe brânci.
În concluzie – și la fel ca la finalul articolului anterior, cel în care am relatat cum au decurs primele șapte zile cu IQOS -, nu o să fac recomandări și nici nu o să spun nimănui dacă rămân la IQOS sau revin la țigările clasice. Asta e o decizie care îți aparține. Pot doar să spun că cea mai mișto chestie la partea cu experimentatul este tocmai faptul că îmi fac o părere proprie despre avantaje și dezavantaje, iar alegerea îmi aparține mie, nu mi-o livrează nimeni gata împachetată și cu fundiță.
Acestea fiind spuse, ne vom citi în următorul episod. Nu vă spun de pe acum despre ce este vorba, dar am de gând să duc un IQOS acolo unde cu greu ar putea fi imaginat de restul lumii: la o nuntă de olteni.
Sursa foto: Shutterstock