Pentru a respecta litera legii, orice nouă legătură profesională trebuie oficializată printr-un contract de muncă între angajator și angajat, în format scris și în dublu exemplar, urmat de înregistrarea activității noului salariat în Registrul General de Evidență a Salariaților (REVISAL), cu minimum o zi de muncă înainte ca noul membru al echipei să înceapă lucrul efectiv. Însă prin contractul colectiv de muncă poți obține mai multe beneficii.
Ce este contractul de muncă
Care este cadrul legislativ al contractului colectiv de muncă
Care sunt principalele clauze și limite ale contractului colectiv de muncă
Cum se negociază acest tip de contract de muncă
[ps2id id=’Ce este contractul de muncă’ target=”/]Ce este contractul de muncă
Un contract de muncă este o înțelegere scrisă ce cuprinde clauze despre drepturi, obligații și beneficii, semnată și aflată în posesia ambilor participanți, ce acționează ca regulament-cadru în colaborarea dintre un angajat și un angajator. Angajatorii care dețin companii cu un anumit număr de salariați trebuie să întocmească și contractul colectiv de muncă, la nivel de societate.
Un contract de muncă ar trebui încheiat în limba română și ar trebui să cuprindă:
- numele celor două părți;
- locul de muncă, respectiv posibilitatea de a munci în diverse locuri/zone (dacă este cazul) sau chiar de acasă;
- funcția ocupată, conform Clasificării ocupațiilor din România (COR), fișa postului, atribuțiile;
- criteriile de evaluare a activității profesionale;
- data la care începe contractul;
- salariul de bază, când se va face plata salariului;
- durata efectivă a muncii (ore pe zi și ore pe săptămână);
- condițiile preavizului și durata pe care o va avea;
- durata concediului de odihnă la care va avea dreptul salariatul;
- durata perioadei de probă;
- precizările privind contractul colectiv de muncă ce are în vedere condițiile de muncă ale angajatului.
Ulterior, se pot modifica în cadrul acestui document doar anumite categorii: durata contractului, sediul unde se desfășoară activitatea, tipul muncii executate, salariul, condițiile de muncă, timpul de muncă.
Importanța contractului colectiv de muncă este reprezentată tocmai de securitatea socială a angajatului, de promovarea unor relații de muncă echitabile, asigurarea securității angajaților și de limitarea conflictelor de muncă sau de prevenirea declanșării grevelor.
[ps2id id=’Care este cadrul legislativ al contractului colectiv de muncă’ target=”/]Care este cadrul legislativ pentru un contract colectiv de muncă
Angajatorul care are peste 20 de salariați nu este obligat să încheie un contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Un contract colectiv de muncă se desfășoară într-un anumit cadru legislativ, definit de Codul Muncii, Legea nr. 53/2003 și Legea dialogului social.
Printre principiile fundamentale pe care aceste legi le promovează se află:
Art. 3
(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă și a profesiei, meseriei sau activității pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispozițiilor alin. (1) și
(3) este nul de drept.
Art. 4
(1) Munca forțată este interzisă.
(2) Termenul muncă forțată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenințare ori pentru care persoana nu și-a exprimat consimțământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forțată munca sau activitatea impusă de autoritățile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu**);
b) pentru îndeplinirea obligațiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătorești de condamnare, rămasă definitivă, în condițiile legii;
d) în caz de forță majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundații, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte și, în general, în toate circumstanțele care pun în pericol viața sau condițiile normale de existență ale ansamblului populației ori ale unei părți a acesteia.
Art. 5
(1) În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.
Art. 6
(1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare.
(2) Tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
(3) Pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.
Art. 7
Salariații și angajatorii se pot asocia liber pentru apărarea drepturilor și promovarea intereselor lor profesionale, economice și sociale.
Art. 8
(1) Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe.
(2) Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Art. 9
Cetățenii români sunt liberi să se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum și în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internațional al muncii și a tratatelor bilaterale la care România este parte.
[ps2id id=’Care sunt principalele clauze și limite ale contractului colectiv de muncă’ target=”/]Care sunt principalele clauze și limite pentru contractul colectiv de muncă
În ceea ce privește contractul colectiv de muncă, în acesta se stipulează că organizațiile sindicale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de organizațiile patronale și nu pot desfășura activități cu caracter politic.
Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 15 angajați din aceeași unitate. Pentru dobândirea de către sindicat a personalității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul acesta.
Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală și poate face parte, în același timp, numai dintr-o singură organizație sindicală la același angajator.
Salariații minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizații sindicale, fără a fi necesară încuviințarea prealabilă a reprezentanților lor legali.
[ps2id id=’Cum se negociază acest tip de contract de muncă’ target=”/]Cum se negociază contractul colectiv de muncă
În cazul unei negocieri colective, inițiativă acesteia aparține angajatorului. Dacă nu există sindicat pentru cazul respectiv, reprezentanții companiei trebuie să invite la negociere reprezentanții salariaților aleși de Adunarea generală a salariaților.
La prima ședință, la distanță de 15 zile față de data invitației, se stabilesc aspectele publice, dar și cele confidențiale puse la dispoziția sindicatului. Condițiile aprobate de ambele părți se completează prin procese verbale, iar la final, se semnează contractul colectiv de muncă de către ambele părți, cu un termen de valabilitate de 12 sau 24 de luni.
Iată principalele informații despre contractul individual și contractul colectiv de muncă. Citește cu atenție orice document ce condiționează desfășurarea activității tale și semnează doar atunci când ești convins că poți îndeplini condițiile cerute.
Sursa foto: Shutterstock