Dacă petreci timp la muncă după terminarea programului normal înseamnă că ai dreptul să fii remunerat suplimentar. Iată ce spune legea despre condițiile pe care trebuie să le respecți pentru a putea munci suplimentar, cât de mult poți sta la muncă peste program și când se plătesc orele suplimentare.
Ce spune legea despre munca suplimentară
Timpul de muncă și timpul de odihnă
Cum este recompensată munca suplimentară
Cine are interdicție la ore suplimentare
Amenzile pentru orele suplimentare
Ce spune legea despre munca suplimentară
Munca suplimentară este cea făcută peste programul normal de lucru, la fel ca munca prestată în zilele de sărbătoare legală sau repaus săptămânal. Orice oră suplimentară petrecută la muncă e necesar să fie recompensată pe măsură de angajator.
Durata maximă a timpului de lucru este, înafară de câteva excepții, de 48 de ore pe săptămână, iar asta include orele suplimentare.
Sporul pentru munca suplimentară este reglementat prin Codul muncii și Legea salarizării unitare, care se adresează strict angajaților de la stat.
Un angajat nu poate lua decizia de a lucra suplimentar, atât timp cât nu există o solicitare din partea angajatorului în acest sens.
Munca suplimentară se poate face numai la solicitarea angajatorului și doar dacă salariatul este de acord. Excepție fac cazurile de forță majoră sau pentru lucrări urgente pentru a evita un accident.
Timpul de muncă și timpul de odihnă
Timpul de muncă este orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului de muncă.
După principiului „legii celor opt”, adică opt ore de muncă, opt ore timp liber și opt ore pentru odihnă, angajații cu normă întreagă lucrează 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Aceste ore trebuie repartizate în 5 zile ale săptămânii, pentru ca celelalte două zile să fie pentru repaus.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.
Prin excepție, durata timpului de munca, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de munca, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână, potrivit Codului muncii.
De asemenea, pot fi negociate perioade de referință mai mari de 4 luni, dar să nu depășească 6 luni.
Tinerii cu vârsta până la 18 ani muncesc mai puțin: 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână și nu pot presta sub nicio formă muncă suplimentară.
Există domenii de activitate care au nevoie de o durată de muncă mai lungă de 8 ore. În acest caz, o tură de 12 ore de muncă trebuie să fie urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Angajatorul este cel care trebuie să țină evidența orelor de muncă zilnice ale fiecărui salariat.
Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. Desigur, acestea pot fi oricând în timpul săptămânii, în funcție de contractul de muncă.
Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt:
- 1 și 2 ianuarie;
- 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Romane;
- Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui;
- prima și a doua zi de Paști;
- 1 mai;
- 1 iunie;
- prima și a doua zi de Rusalii;
- Adormirea Maicii Domnului;
- 30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;
- 1 decembrie;
- prima și a doua zi de Crăciun;
- două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora.
Cum este recompensată munca suplimentară
Munca suplimentară este recompensată în două moduri, conform Codului muncii:
Prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea orelor suplimentare.
De asemenea, în perioadele de reducere a activității, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.
Prin plătirea salariatului pentru orele suplimentare. Munca suplimentară va fi însă plătită doar cu o condiție: dacă varianta de a primi ore libere plătite în următoarele 60 de zile nu e posibilă. În acest caz, angajatul va primi un spor la salariu corespunzător duratei muncii suplimentare. Sporul trebuie să fie cel puțin 75% din salariul de bază.
Recompensarea este valabilă atât pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru, cât și pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale.
În cazul bugetarilor, orele suplimentare petrecute la muncă se compensează doar prin ore libere plătite. Există însă câteva excepții, cum ar fi salariații din domeniul apărării, siguranței și ordinii publice sau personalului cu statul special, potrivit unui act normativ recent publicat în Monitorul Oficial.
O altă excepție este în cazul personalului din sectorul bugetar cu statul special:
- cu atribuții în respectarea regimului frontierei de stat a României;
- cu atribuții în situații de urgență;
- cu atribuții în personalizarea, emiterea și evidența generală a documentelor de identitate și a pașapoartelor simple;
- cu atribuții în emiterea și evidență permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere;
- cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
Cine are interdicție la ore suplimentare
Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară sub nicio formă.
De asemenea, este interzisă munca suplimentară, dacă ne raportăm la limitările legale ale timpului de muncă săptămânal. Mai exact este interzisă depășirea a 48 de ore de muncă pe săptămână, „cu excepția cazului de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident”, potrivit Codului muncii.
Muncă suplimentară nu au voie să presteze nici salariații care au contract cu normă parțială. Există desigur și în acest caz două excepții: cazurile de forță majoră și urgențele.
Angajații care muncesc peste norma din contractele cu timp parțial nu se pot aștepta să fie recompensați pentru acest lucru.
Amenzile pentru orele suplimentare
Cei care nu respectă legea privind munca suplimentară pot plăti amenzi între 1.500 și 3.000 de lei. Aceasta este amenda generală pentru orice abatere a reglementărilor din Codul Muncii. Nu există însă o corelare a cuantumului amenzilor cu numărul de salariați care prestează ore suplimentare. De aceea, în Parlament există un proiect legislativ, care propune sancțiuni mai dure. Amenda s-ar aplica astfel pentru fiecare angajat în această situație, dacă proiectul de lege ar fi aprobat în legislativ.
Amenzile pentru angajatori pot ajunge, în formula actuală a Codului muncii, până la 10.000 de lei.
„Primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariați în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată”, se arată în actul normativ.
Așadar, înainte să lucrezi peste program, răsfoiește Codul muncii pentru a-ți cunoaște drepturile.
Foto: Shutterstock