Joburile cu responsabilități extinse vin la pachet cu un stres suplimentar față de un loc de muncă obișnuit. Acest lucru se observă din ce în ce mai mult în zilele noastre când ești supus unei presiuni crescânde în mediul profesional și te simți obligat nu doar să îți faci treaba foarte bine, ci să îți depășești atribuțiile, să preiei un rol de conducere, să vii mereu cu idei noi. Stresul se acumulează și, în timp, duce la suprasolicitare și oboseală cronică. Ceea ce colegii văd drept un om devotat muncii sale, un workaholic, psihologii cataloghează drept un suferind al sindromului burnout.
Ce este sindromul burnout?
Care sunt cauzele sindromului burnout?
Cine poate fi afectat?
Care sunt factorii care contribuie la instalarea sindromului burnout
Care sunt simptomele burnout?
Cum se tratează sindromul burnout?
Cum se poate preveni sindromul burnout?
Ce este sindromul burnout?
Sindromul burnout, cunoscut și ca sindromul epuizării profesionale, se referă la cei care suferă de stres prelungit pe perioade lungi de timp, de la câteva luni la câțiva ani. În cartea sa, Burnout: The High Cost of High Achievement, psihologul american Herbert Freudenberger descrie fenomenul burnout drept timp excesiv petrecut la locul de muncă, migrene, insomnii, epuizare emoțională, depersonalizare, reacții nervoase impulsive și lipsa aprecierii pentru reușitele personale.
Care sunt cauzele sindromului burnout?
Cauzele sindromului burnout sunt diverse, factorii personali jucând un rol important (personalitatea și moștenirea genetică). În general, acest tip de extenuare ocupațională progresează încet și este recunoscută, în cele mai multe cazuri, abia în momentul în care capătă o amploare dramatică. Atunci când așteptările pe care le ai de la un loc de muncă nu corespund cu realitatea de pe teren pentru o perioadă îndelungată, începe să se instaleze sindromul epuizării profesionale.
În cartea The Truth about Burnout, oamenii de știință Christina Maslach și Michael P. Leiter identifică șase riscuri majore pentru fenomenul burnout:
- nepotrivire între volumul responsabilităților de la locul de muncă și angajat – fapt datorat fie superiorilor care îi dau mereu responsabilități pentru că îl văd dornic de muncă, fie din vina sa, pentru că vrea să le demonstreze celorlalți că merită să fie acolo;
- nepotrivirea în control – angajatul simte că responsabilitățile se cumulează unele peste altele și că nu mai este în control;
- lipsa unor recompense – după mai mult timp petrecut în același loc de muncă, salariul rămâne la fel în ciuda creșterii numărului de responsabilități; aici intră și lipsa aprecierii din partea colegilor atunci când angajatul a dus la bun sfârșit un proiect complex;
- lipsa sau dispariția unei conexiuni cu ceilalți colegi – faptul că la un moment dat un angajat ajunge să nu mai fie pe aceeași lungime de undă cu ceilalți duce la instalarea, treptată, a sindromului burnout;
- o lipsă aparentă a imparțialității – aici intră cazuri de tipul celor în care un proiect i-a fost atribuit altui coleg deși angajatul în cauză are aptitudinile potrivite pentru acel task. Repetarea unor astfel de situații duce la frustrare, delăsare, tristețe acută și, în timp, la epuizare profesională. Această extenuare vine nu de la frustrarea provocată de faptul că un coleg a primit un anumit proiect, ci din frământarea interioară indusă de ideea că persoana respectivă nu este suficient de competentă pentru acel proiect;
- conflict de valori – când apare o discrepanță între ceea ce își dorește de la locul de muncă și ceea ce primește, între ceea ce crede că vrea compania pentru viitor și ce se întâmplă de fapt.
Deși se presupune că ar trebui să fie specific locurilor de muncă în care nivelul stresului este ridicat, studiile au arătat că această boală apare atât la persoane casnice, cât și la studenți.
Cine este afectat?
Deși în orice profesie ai putea suferi de acestă boală, studiile au arătat că cele mai expuse persoane sunt cele de care depind alte persoane. Medicii, asistenții sociali, avocații și jurnaliștii se numără printre profesioniștii cei mai stresați pe termen lung și, astfel, cei mai expuși sindromului burnout.
Potrivit studiilor întreprinse de Maslach pentru cartea sa, există două tipuri de personalități care au o predispoziție la burnout pe care, dacă nu o echilibrează cu alte activități, riscă să declanșeze această boală:
- persoane muncitoare, conștiincioase, motivate și cu simț de răspundere;
- persoane cărora le pasă de cei din jur, care au idealuri înalte și care sunt dispuse să se sacrifice pe sine pentru cei din jur.
Aceste tipologii de persoane sunt cele mai predispuse să obțină o funcție de conducere și să primească mai multe responsabilități, pe care se simt obligate să le îndeplinească singure, completează Donna Andronicos în volumul Coping with Burnout.
Competitive, cu o puternică dorință de a deține controlul, dominante, acestea sunt persoanele cele mai afectate de sindromul burnout. James Scala, citat în cartea Burnout: Overcoming Excess Stress, spune că aceste persoane sunt cele care întorc conversațiile în direcția pe care și-o doresc la petreceri, cei mai perfecționiști, care se relaxează doar atunci când totul este așa cum ar trebui să fie. Sunt și cei mai vulnerabili, pentru că în momentul în care proiectele se suprapun unul peste altul și deadline-urile bat la ușă fără încetare, încep să greșească, să cedeze.
Sursă foto: pexels
Care sunt factorii care contribuie la instalarea sindromului burnout?
Dacă factorii interni vizează personalitatea și moștenirea genetică (pe care nu avem cum să le schimbăm), așa cum am menționat ceva mai sus, factorii externi, pe de altă parte, țin de noi și îi putem influența atunci când nu mai corespund valorilor și nevoilor noastre. Factorii externi care contribuie la instalarea sindromului burnout sunt:
- factorii educaționali alături de așteptările pe care le avem de la un loc de muncă; odată ieșiți de pe băncile școlii, după acumularea unui volum impresionant de cunoștințe teoretice, mulți dintre noi suntem idealiști, crezând că un loc de muncă este ca în filme sau ca varianta pe care ne-am imaginat-o. Frustrările apar atunci când, intrând în câmpul muncii, vedem că lucrurile nu sunt chiar așa cum credeam. Satisfacția muncii scade din acest motiv și duce, în timp, la burnout;
- factorii ocupaționali – vizează lipsa unor resurse, stiluri dificile de management și un program aglomerat; Ken Powell spune destul de franc în Burnout: What Happens when Stress Gets Out of Control că firmele nu există pentru a fi drăguțe cu tine, ci pentru a reacționa la schimbările din mediul de afaceri, pentru a se adapta, pentru a îmbunătăți viețile clienților, pentru a schimba lumea. Trei factori din cadrul organizațiilor contribuie în mare parte la fenomenul burnout:
- așteptările – lucrurile nu mai sunt ca odinioară când mergeai la job, stăteai opt ore, veneai acasă și îți vedeai de timpul liber. Avansul tehnologic care ne permite să fim conectați cu prietenii 24/7 se răsfrânge și asupra locului de muncă. Să lucrezi și după program, de acasă sau în weekend este în multe companii implicit. Telefonul închis este văzut ca o lipsă de seriozitate și angajament și poate afecta posibilitatea de promovare. Acest program neregulat contribuie și el la instalarea, pe termen lung, a extenuării. Mai mult, oamenii de știință au ajuns la concluzia că o detașare chiar și pentru o scurtă perioadă de la locul de muncă contribuie la sănătatea creierului;
- resursele – lipsa unor venituri satisfăcătoare forțează multe firme să funcționeze la parametri optimi chiar și în lipsa unor condiții considerate firești – lipsa trainingurilor, lipsa susținerii corpului managerial, problemele care decurg din neînțelegerile dintre colegi. Lipsa resurselor adecvate duce la scăderea satisfacției la locul de muncă și la un sentiment de „desțelenire” de la job. Studiile au arătat că angajații cărora li se oferă oportunități de avansare și de dezvoltare profesională își vor reveni mai ușor din sindromul burnout;
- puterea – conflictele apărute între valorile companiei și propriile principii pot contribui la accentuarea extenuării profesionale. Un nou loc de muncă este întâmpinat cu idealuri (de multe ori utopice), iar atunci când ideile noastre sunt ignorate de către dictonul managerial apare o disonanță între ceea ce ne dorim să obținem de la noul loc de muncă și ceea ce este posibil să facem acolo. „Sindromul burnout apare atunci când viața ta nu mai are sens în contextul jobului pe care ți l-ai asumat la angajare” – aceasta este concluzia Dinei Glouberg în cartea The Joy of Burnout: How the End of the World Can Be a New Beginning. Această pierdere a sensului rolului pe care îl ai la muncă este un factor primordial al sindromului burnout. Sentimentul că nu avem niciun rol în felul în care se iau deciziile ne demoralizează pe mulți dintre noi și ne face să ne simțim neimportanți – dispare orice urmă de idealism, iar angajatul începe să o ia pe o pantă descendentă.
Care sunt simptomele sindromului burnout?
Există mai multe semne care descriu sindromul burnout de la instalare la condițiile cele mai grave. În cartea sa, La Dépression, Dominique Barbier vorbește despre cele patru etape ale sindromului burnout, în ordine cronologică:
- entuziasmul ideal – momentul acela de la început când crezi că poți face orice, lucrezi peste program, vii cu idei noi chiar mai des decât ți se cere;
- stagnarea ineficientă – momentul în care simți că cei din jur nu te apreciază pentru munca pe care o depui sau că nu ești plătit suficient;
- sentimentul de frustrare – apar primele semnale fizice (migrene, tulburări alimentare) și emoționale (depresie, anxietate, stare continuă de surmenaj);
- apatie, dezamăgire și reacția de apărare – frustrarea persistă, dar știi că nu poți renunța din motive economice, iar acest fapt duce la o nouă spirală de idei negative legat de propria persoană.
În timp, sindromul burnout duce la diminuarea performanței la locul de muncă, boli ale inimii, probleme de concentrare și memorie, gânduri negative despre propria persoană și dorința nerostită de a renunța.
Sursă foto: Pexels
Care sunt bolile cu trăsături similare?
Există mai multe boli care au trăsături similare cu sindromul burnout, dintre care depresia este boala cu care are cele mai multe în comun și cea despre care există mai multe studii științifice.
Să luăm mai întâi elementele comune ale celor două. Atât sindromul burnout, cât și depresia includ oboseală excesivă, tristețe accentuată și performanțe reduse la locul de muncă. Datorită acestor simptome similare, unii s-ar putea să se grăbească să spună că este vorba de burnout și nu de depresie. Asta ar putea duce la un tratament neadecvat. De exemplu, o persoană depresivă este sfătuită să își ia câteva zile libere. Cei care sunt doar extenuați din cauza multitudinii de proiecte și-ar putea reveni dacă ar urma acest sfat, însă unei persoane depresive această recomandare i-ar putea complica viața și mai mult. Tratamentul corect în acest caz este psihoterapia.
Pe de altă parte, unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice. În primul rând boala apare, în majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de muncă. În cazul depresiei, gândurile negative sunt legate de toate aspectele vieții. Alte simptome ale depresiei includ o stimă de sine scăzută, un sentiment de inutilitate a vieții și tendințe suicidale. Acestea nu sunt simptome tipice ale sindromului burnout. Așadar, cei care suferă de extenuare profesională nu au întotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout crește șansele de a deveni depresivi.
Bolile tiroidei au, la rândul lor, câteva puncte comune cu sindromul burnout. Tiroida este responsabilă cu secreția unor hormoni, iar dacă nu funcționează normal, organismul suferă dezechilibre majore: de la oboseală continuă, la scăderea puterii de concentrare și o stimă de sine scăzută din cauza acumulării de kilograme.
Tulburarea bipolară include, pe lângă un carusel de stări de supra-entuziasm și stări de spirit cu entuziasm redus la zero însoțite de stimă de sine scăzută, și senzația că nu aduci nicio valoare la locul tău de muncă. Mai mult, un studiu a arătat că pacienții ajung să recunoască această boală și să apeleze la ajutor specializat abia după 10 ani. Este important de recunoscut diferențele dintre sindromul burnout și tulburarea bipolară pentru că tratamentul uneia dintre ele poate înrăutăți simptomele celeilalte.
Diabetul de tip 2 include printre simptome oboseală cronică și stare de iritabilitate, comune și sindromului burnout. Pentru a fi sigur de ce anume suferi, fă-ți o programare la doctor. Astfel, poate vei tăia de pe listă o boală cronică.
Sindromul oboselii cronice include, ca și sindromul burnout, dureri de cap, oboseală excesivă, dificultăți în concentrare și insomnie. În 80% din cazuri acest sindrom este vinovatul pentru orice altă boală cu trăsături similare, inclusiv depresia. Însă diferența dintre cele două este importantă: cei care suferă de sindromul burnout sunt extenuați și, în stadii avansate, neinteresați de proiectele de la locul de muncă, în timp ce persoanele care au sindromul oboselii cronice sunt pasionați de ceea ce fac doar că le lipsește energia.
Sursă foto: Pexels
Cum se tratează sindromul burnout?
În funcție de cât de avansat este sindromul burnout, tratamentul poate fi de la simplu la complex. Ca în mai toate cazurile, primul pas este să conștientizezi că ai o problemă. Apoi să cauți soluții.
Una ar fi să fii mai egoist la locul de muncă. Asta înseamnă să îți rezolvi taskurile tale la job înainte de a-i ajuta pe ceilalți. Dacă îi vei ajuta pe ceilalți în timpul programului tău sau dacă te dedici unor taskuri doar pentru că ți se spune asta, încet-încet se va instala și fenomenul burnout. Unele companii deja au implementat ideea de hackaton sau principiul 20%, prin care 20% din timpul petrecut la locul de muncă îl dedici proiectelor care te pasionează cu adevărat. Dacă nu ai aceste oportunități la jobul actual, încearcă să îți rezervi prima parte din zi, când ești sigur că nu vei fi întrerupt, lucrurilor care contează cel mai mult pentru tine.
O altă soluție ar fi meditația. Pe termen lung aceasta îți sporește materia cenușie din creier și te ajută să gândești mai creativ. Doar 5-10 minute pe zi te vor ajuta să te concentrezi asupra taskului din fața ta. Această practică duce la dispariția multitaskingului, te ajută să ai o gândire limpede și astfel vei putea să observi mai repede cât ești de afectat de extenuare profesională.
Privit dintr-un alt punct de vedere, sindromul burnout se instalează pentru că, după un timp, fie el câteva săptămâni, luni sau ani, munca ajunge să îți ocupe tot timpul. De aceea este bine să îți găsești un hobby, să ieși în oraș la film sau la teatru măcar de două ori pe lună, să îți petreci timp util, indiferent cât de puțin ar fi, cu prietenii, să practici un sport sau să mergi la sală regulat. Mișcarea de orice fel a fost tema unui studiu din 2004 care a ajuns la concluzia că exercițiile aerobice duc la diminuarea stării de îngrijorare și a temerilor pe termen lung. Studii ceva mai recente au arătat că mișcarea la sală ne face mai fericiți, mai inteligenți și mai creativi. Astfel, activitățile din afara jobului (în special mișcarea) nu doar că ne bine-dispun, ci ne și ajută să ne tratăm de extenuare profesională.
Atunci când lucrurile sunt atât de grave încât nici timpul liber și nici activități pe care odinioară le adorai nu îți mai oferă liniște sufletească și pauză mentală, este momentul să apelezi la doctor. Un psiholog specializat pe sindromul burnout și oboseală cronică îți va asculta ofurile și îți va oferi o soluție personalizată nevoilor tale – tipice sunt tehnicile de relaxare și terapia cognitiv-comportamentală (prin care ești expus unor situații care ți-au provocat declanșarea bolii în vederea înțelegerii elementelor declanșatoare pentru a le putea preveni sau ține în frâu).
Sursă foto: Pexels
Cum se poate preveni sindromul burnout?
Sindromul burnout ne limitează orizontul în viață. Ajungem să fim atât de preocupați de locul de muncă încât acesta devine singurul lucru la care ne gândim. Această boală te face, în timp, să pierzi contactul cu ce se întâmplă în jur, în societate per ansamblu, să nu mai prețuiești ceea ce ai, concentrându-te doar pe jobul tău.
Deși întreaga situație poate părea sumbră, sindromul burnout poate fi transformat într-o oportunitate. Odată ce s-a dovedit că suferi de această boală, drumul spre o viață normală îți oferă ocazia de a te reintegra în societate, de a redescoperi ceea ce contează în viața ta și de a-ți extinde orizontul. Poate nu te vei putea concentra întru totul spre noi hobby-uri, însă cu siguranță acest nou avânt te va învăța să savurezi din nou bucuriile pe care viața ți le oferă, dacă ești dispus să le cauți.
Tratată științific, extenuarea ocupațională poate fi prevenită prin două abordări:
- la nivel personal;
- la nivel organizațional.
Din punct de vedere personal, sindromul burnout poate fi prevenit prin mai multe „tactici”. Călătoriile, de exemplu, reprezintă nu doar o variantă de detașare, ci și o modalitate eficientă de a cunoaște lucruri noi, de a lega prietenii, de a fi expus unor culturi și civilizații complet necunoscute până atunci. Simplul act de a pleca într-o călătorie te face să vezi altfel lucrurile de la birou, de la o distanță considerabilă (atât fizic, cât și emoțional), ajutându-te să vezi lucrurile diferit, să îți formezi o viziune globală asupra situației, în care atât reușitele, cât și eșecul este împărțit. Andrew Procter, în cartea Burnout: Overcoming Excess Stress, se oferă drept exemplu povestindu-ne un moment în care era extenuat și a evadat. Nu a călătorit departe și nici nu a interacționat cu triburi indigene, ci și-a petrecut timpul liber mergând mulți kilometri în fiecare zi. Acesta, spune el, a fost secretul său pentru a preveni sindromul burnout care părea iminent.
De asemenea, descoperirea unor lucruri noi despre domenii total străine îți pot deschide apetitul pentru altceva decât locul de muncă. Gândește-te la muzică, arhitectură, filosofie, domenii vaste despre care, cu siguranță, poți afla lucruri noi, înscriindu-te la un curs din orașul tău, cumpărând o enciclopedie, vizitând un oraș anume (pentru a-i studia arhitectura) sau o galerie de artă contemporană.
Învață o limbă străină despre care nu știi nimic, înscrie-te la un curs de gătit sau de dans, împrietenește-te cu oameni care au fost formați în alte culturi decât tine, uită-te la filme care nu sunt tocmai preferatele tale, fă voluntariat; acestea sunt doar câteva activități care te vor scoate din zona de confort și îți vor arăta că viața înseamnă mai mult decât locul de muncă.
Deși fiecare persoană încearcă cum poate să prevină sau să vindece simptomele fenomenului burnout, una dintre căile sigure de a preveni această „epidemie” a societății moderne este implementarea unor schimbări la nivel organizațional combinate cu tehnici de educare a angajaților. Rezolvarea discrepanțelor dintre ceea ce te aștepți să primești (susținere, aprecierea după rezolvarea unui proiect complex etc.) și ceea ce primești ar trebui să fie obiectivul de bază pentru a preveni instalarea sindromului burnout printre angajații unei companii. Asta înseamnă nu doar asigurarea că resursele sunt suficiente cererii, ci și susținerea echilibrului între timpul petrecut la muncă și viața personală pentru a alimenta regenerarea energiei. De asemenea, compania trebuie să își stabilească niște valori clare față de care angajații să se simtă confortabil să adere și să susțină buna înțelegere între colegi, evitând motivele de discordie.
Într-un studiu care a oferit rezultate surprinzătoare, angajații organizau întâlniri săptămânale în cadrul cărora discutau și propuneau idei pentru a duce la reducerea diferențelor apărute la locul de muncă. Această practică a dus la scăderea extenuării, în timp, și la o mai bună colaborare în cadrul acelei companii.
Sindromul burnout, deși un „copil” al timpurilor moderne, nu trebuie lăsat să ne acapareze întreaga viață. Cu cât este descoperit mai din timp sau, și mai bine, prevenit prin tehnici de concentrare asupra propriei persoane (meditație și/sau ținerea unui jurnal), cu atât putem să ne bucurăm mai mult de lucrurile minunate din jurul nostru, fie micile succese legate de locul de muncă, fie călătoria în țara aceea minunată pe care am ales-o cu ochii închiși în fața unui atlas deschis.
Sursa foto: Pexels